George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

Ce-ai cu

-Ce faci bade? -M-am întors. -Cum mai e orașul? -Mlaștină cu morții vii. -N-ai greșit făgașul? -Drumu-i drept și asfaltat; Doar Dreptu-i în groapă. -Prea le iei în negru , zău. Poate cu el sapă. -Ce să caute? Petrol? Sau glia străbună? -Astupată de gunoi, Pot s-o și răpună. -Pe străbuni i-au dezgropat; N-aveau loc de vile. -Ce să-i faci, credința, vezi, N-a mai avut zile. -Bunul simț e dus cu ea; Și moralitatea. -Fac ce vor, cum pot, cum vor; Asta-i Libertatea. -Sensul ei e tălmăcit; ”Frei” și haită-i zice. -Liberi, lupi-s printre noi. Ce-ar putea să strice? -Nu pricepi, nu vrei, nu poți; Prea le iei în șagă. -Sunt ales recent, nu știi?… Ce-ai cu mama, dragă?!…