Din Nimic

Un vecin și-a încropit, Din Nimic, o haină Și, golaș, se miră că Râde lumea-n taină. Satul a făcut la fel, Cărându-și în care, Doar Nimicuri, fel de fel, Bune de mâncare. La oraș, toți râd de ei: ”Ce țărani cu stare!” Și, calici, nimicul lor, L-au luat, la păstrare. Statul, cam stătut în fapte, Dar, la vorbe, nezgârcit, A impozitat Nimucul, Calculându-l înzecit. Astfel, un Nimic ”pe cinste”, Că, de ea, nu mai vorbesc, A ajuns, de cheltuială, Pentru-o țară; n-o numesc. Din Nimic, prosperitatea A crescut cu omul nou, Ce așteaptă viitorul… Barieră… Uite-un bou!…