Glas de copil

Aurelia, 2010

Cere-mi Doamne orice vrei, Că nu am prea multe; Doar o voce de copil. Cine s-o asculte?… Eu Î-ți cer în schimb puțin: Nu-mi ajunge glasul. E prea slab, nu pot să țip, Și-mi șoptesc doar păsul. Cere-mi ca să fac ceva, Când voi crește mare. Sincer, mă voi revanșa… Pieptu-acum mă doare. Nu Î-ți cer, ci doar te rog Să-mi oprești azi plânsul. Mama iar s-o supăra, Și mă ceartă ”dânsul”. E străin, nu-i tatăl meu; Doarme doar cu mama. Cel adevărat e dus. Ne-a lăsat doar teama. M-a lovit când doar am spus Că-i mai bine-”acolo”; Să mă duc la tatăl meu, În mormânt, ”dincolo”. Cere-mi Doamne să îl uit, Poate-ascult de Tine, Și m-oi împăca, să simt, Alți părinți în mine.