Indecis

Cu gândirea cam pe ducă, Căci și-așa era năucă, Un sătean, cu multă carte, Pusă la păstrat deoparte, Încerca să dea, o ”vină” Pe o sticlă, nu prea plină. O privea cu ne-răbdarea Celui ce își pierde Firea, Ferm decis s-o istovească Și goală să o privească, Chiar cu riscul deșuchiat, De-adevăr adevărat. Nu-i păsa, că nu cuvântă, Strălucind tacit, ca sfântă, Dar avea ceva, în dânsa, Ca un joc de-a ”Vai și plânsa”, Un lichid magic, pe ducă, Înspre gât, pe unde-apucă. Optimist, cu gura mare, Pofticioasă rău și-n stare Să înghită cât se poate, Din ce a mai pus deoparte, Agita lin conținutul, Parc-odată cu pământul. Cam cu mintea de pe urmă, Pre-simțind că nu-i de glumă, Cugeta le de-lăsate Pentru mai târziu și poate Că-i va fi pofta acerbă Lâng-o sticlă vid-imperbă. Indecis, ca orișicare Ce trăiește pe mâncare, A rămas cu ea în față Și cu viața-n fir de ață, Până a murit de sete, De teamă să nu se-mbete.