Maria

-Viața la trei ani-

Săturată să alerge, prin grădină, și prin soare, doar cu-o floare-două, rupte , și mâncate-n graba mare,

se strecoară nevăzută, prin terasă, până sus, neținând seama de tata, obosit, pe gânduri dus.

Ochii îi lucesc deodată, cu sclipiri de ”încântat”. -Tata e cu mintea-aiurea; Ce-i pe-aicea de stricat?

Sus pe masă, cocoțată, printre cabluri, la PC, strânge monitoru-n brațe. –E cam mort. Unde-i pisi?

Cu desene învățată, animate și color, răscolește-nverșunată; vrea motanul zburător.