Megieși

Cu sfințenie, un popă, Satu-n ”negru”-a ”zugrăvit”. Nu cu pensula, cu vorba, Și, sătenii, l-au hulit. -Ce îi pasă, lui, că fură Unul și-altul de pe câmp? -Și că nu mă duc la școală, Și că-n minte sunt cam tâmp? -Ce-i veni, să socotească, Câți muncim și câți ”lucrăm”? -Păcălim și noi doar proștii, Chiar de-un pic, statu-l ”forăm”. -Găuri, în buget, tot are; Ce-i în plus, nu prisosește. -Luăm, dar ne-angajăm, în pripă, Să-i plătim… în timp, firește. -Și cu ”beții”? Ce au bieții, De-s așa de rău văzuți? -Cine i-a-nvățat? Nu ”statul”, De-s în patimă căzuți. -Zic că-i o societate De consum, și-s acuzați. -Da, și-n putina dreptății, Cu de-a sila, sunt băgați. -Iar Morala? Cui îi pasă, Că o ținem la respect? -Să stea ea, cu ei acasă, Cât umblăm, noi, la ”aspect”. -Și lui Dumnezeu îi place Ce-i frumos… Iar nouă, nu? -Ia să-și vadă vârful cozii! -Nasului, se zice, tu. -Iar selecția naturii, Nu o fac doar cei ce pot? -Naturală, căci copiii, Cum se fac? Nu ”bot-în-bot”? -Ce să știe el, sărmanul? Nu pricepe viața-n plin. -Pe deplin, chiar poți a spune, Căci bea apă-n loc de vin. -Și-mbârligă, ”Milă-Silă”, În credința de Om-Nou. -E nepricepit, nu vede Că vițelu-i tot un bou. -Crede el că, Judecata E mai bună de n-o ai? -Invers poate, le încurcă, Că doar crapă unde dai. -Și-și permite să ne-nvețe Ce e rău și ce e bun… -Ce să știe el, sireacul, Ce bine-i să ”tragi un tun”? -Da, dar are și dreptate, Când ne face ”Isprăviți”. -Nu zice de noi, ne cere, Când se miră:…”Cum trăiți?!”…