George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

”Obiectul”

Somnul nu mă prinde. Să dorm, iar nu pot. Deschid ”obiectul”, Sictirit de tot. Din TeVe răzbate Larmă de cheflii. Fistichii la minte, Mulți se cred hazlii. Pe alt post, se simte Minciuna-n cuvânt. Că o ducem bine, S-o spună la vânt. Odele, cu norma, Spală un guvern. Pe-afară, o gloată, L-înjură ”matern”. Ce mai văd? Neantul Vorbelor de bine, Ce nu se referă, La mine, sau ”tine”. Din lumini încinse, Umbre se strecoară… O fi chiar poporul? Apar într-o doară…