George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

„Fulg de nea„

Adolescenta

Anii sunt puțini,dar viața, În vâltoarea ei te-a luat. Ieri boboc și azi o floare… Cine oare-i vinovat? Mama, că ți-a dat iubire? Cerul, că te-a vrut o stea? Trupul, dragoste îți cere. Sufletul, să zboare vrea. Nopțile se pierd în vise, Fără-a ști de ce nu poți. Zilele se scurg aiurea. Ești pândită de mulți hoți. Binele ți-l vor părinții, Iar străinii trupul gol. Sufletu-i un loc de joacă… Peștișor mic într-un bol. Nu te-ncrede în cuvinte, Că sunt „vorbe„ goale-n vânt! Jurămintele de-o seară, Groapa-ți sapă în pământ. E păcat, ca tinerețea, S-o jertfești de mic copil. Sănătatea-n trup și suflet, Ți-o distruge-un „ins„ abil. Profitând că ești naivă, Vor prea mult să dăruiești, Și te mint, și te fac „mândră„, Că din plin poți să trăiești. Nu te „înfrupta„ din viață! Tot la fel va face ea. Picătură-nlăcrimată, Vei ajunge, Fulg de nea.