Plouă-n pacea naturală…

Plouă-n șopot de clepsidră Cu nisipul tremurând. Timpul pare îndoielnic, Prins în ropotul plăpând. Norii, prinși în pâcla fină, Umplu golul din priviri. Apa e ofrandă pură, Sevă pentru vii trăiri. Cerul plânge cu răbdare, Liniștit și calm, pios. Vede tot ce se întâmplă; Lacrimi are… chiar prisos. Plouă-n liniștea smerită, Pentru omul stătător. Pacea lungă-i tulburată De un fâlfâit… și-un zbor. Seara-n falduri de penumbră, Se strecoară în trăiri. Din mișcări se pierde seva; Nu însă în mici iubiri. Plouă-n noaptea de tăgadă, Cu lumini de lumânări. Viața nu-i la ea acasă; Prea plecate sunt spinări. Plouă-n parastasul lumii: Prea mulți morți, puțini copii. Întunericul apăsă Mult mai mult peste cei vii…