Porți închise

-Seara de Crăciun-

Ce sunet plăcut… Răsună colinde… În seara de vis, vii glasuri plăpînde. Nămeți-i străbat, copiii grămadă. Iau gerul în rîs, se-mping ca să cadă. Lumina din ochi, vîltoare-i și vuiet. Căldura din glas, le vine din suflet. La poarta de fier, se-opresc dintr-odată. Îi doare cînd văd, că-i iar încuiată. Un bulgăr de nea, zvîrlit în chemare, Se-aude dogit; e doar răzbunare. Să cînte încep, cu toții în stradă, Și pleacă apoi, cu chef iar de sfadă. Florile dalbe de nea, cunune micuțe, Renasc iar și iar, din Cer, ca steluțe. Tăcerea, tîrziu, în urmă se lasă. Un cîine flămînd, se-ntoarce acasă.