”Prădat” de vise

Visul, iar își schimbă cursul, Tot aiurea, nefiresc; Dup-o logică incultă, Varsă jale-n pitoresc. Ce-i frumos, în tonuri calde, Se prelinge pe pereți. Ei, ca umbre mișcătoare, Se preschimbă în bureți. Roșul sângeriu, pe galben, De otravă amintesc. Îi culeg și-n transă-adâncă, Coroniță împletesc. Vreau s-o pun pe-un cap, dar totul Fâlfâie ca dreptu-n vânt. O paloare trecătoare, Amintește, vag, de-un sfânt. Brusc, culorile își schimbă Sensurile în cuvânt. Nu-nțeleg ce vor să spună, Și în marea lor m-avânt. Plumburiul mă înghite În tiparniță, hapsân. Guttenberg îi știe forța, C-are litera în sân. Hoarda de imagini piere Și se-nghesuie-n sertar. Unde naiba e culoarea? Visu-i doar în alb murdar. Logica, ilogic sună; M-am trezit… în vis… Ciudat. Simt însă acut durerea Că, de vise, sunt ”prădat”.