„Rumegam” un gând

„Rumegam” un gând în minte… Boul, un cocean uscat. Mă-ncurcam printre cuvinte. El tot mesteca, culcat. O idee-nfiripată Lucea vag în ochii mei. M-a servit cu-o frunză lungă. -Am și apă dacă vrei… Îmi dădea, ce-avea el, totul, Fără-a cere-un bun la schimb. Ca în vis vedeam o iesle… Merita și el un nimb? Veacuri au trăit de-atuncea, El și omul muritor. Unul, ca stăpân de cruce. El, ca simplu slujitor. Aurul, pe sub cupole, Și-a impus domnia-bici… „Rumegam” un gând în minte: Care-i „Om”? Cui poți să-i zici?