Același astăzi

Luptele s-au termint; Cel puțin pe față. Limbile, ”de lemn”, vorbesc; Gângurit de cață. Vocile-s acute-n tot; Cuvintele-s goale. Flămânzim, c-așa-i pe ”drum”; Nesfârșită cale. Ne-nvârtim iar după cozi; Pun covrigi pe ele. Nu ne- învață să ”lătrăm”; Mieunăm cu jale. Mulți avem ce ni se dă; Mai nimic, adică. Tragem greu, de viață-n sus; A rămas pitică. ”Josul” e înămolit; Vietăți, de milă; Cum? Sunt oameni? Ce simt ei? Lehamite?… Și silă?…