Viețuiesc

Pe aleile din sat, Vai ce arătură, Două ”capre” se-”nțepau”, Cam acid, din gură. Mai la deal, pe la bufet, Cârcoteau ”cocoșii”. Se certau, cred, pe trecut; Pomeneau strămoșii. Turla veche sângera, Din tabla bătrână. Un ”cioroi” o prăduia; Își intrase-n mână. Școala-ngenunchiată-n colț, Cerșea, goală, milă. ”Primărașii”de ”fazani”, O tratau… cu silă. Pe imașul răbdător, ”Oile-n strânsoare”, ”Rumegau” ciulini sadea, Cu mintea la soare. Balta, pripășită-n stuf, Cu ”gâște”, la ”pește”, Tremura în lung fior; Oare ce privește? La maidan, un pur ”măgar”, Aștepta, să vină, Un prim-ar desțelenit; Cred, pentru grădină. De prin case, ”lătrături”, Aprig disputate, În manele se-”nfigeau”, Chiar târziu, în noapte. Am noroc de ”animale”, Și pe scenă, și-n decor. Câinii latră lung la Lună; Înjură, pe limba lor. Cam așa, supra-trăiesc, Viețuind, în satul Ce, pe drumul spre progres, Se pune de-a latul.