Vorbe și pro vorbe

Să vorbim degeaba, Căci tot n-avem treabă. Bunăstarea-ți vine, Ca melcul, pe grabă. În case străine, Nu prea stai cum vrei. Cu-o mână de suflet, Fericiri nu bei. Mergi în fruntea cozii, Gonind vântul slut. Dezbrăcat de minte, Calci cam a ”băut”. Cu bțăul, tu, vorba, O bați și o doare. D-aia, adevărul, Capul, spart, îl are. Ți-ai pierdut credința, În oamenii buni. Ți-a rămas, destulă, Pentru cei nebuni. Dezbrăcat de șansă Și de sentiment, Dai cu bâta-n baltă, Pentru argument. Ca justificare, Inventezi în vorbe Precepte morale, Ca să le faci ”ciorbe”. Borte dai în apă, Și găuri în ciur, Căci, șiret ca oaia, Ești țânțarul dur. Bogat în minciună, Faci umbră la glie, Bătând apa-n piuă Și câmpii-n pustie. Ai prins sărăcia De coadă, și-o ții. La cap, igrasie, Ai, cât o să fii. Cari apă cu ciurul, Să umplii fântâna Și, din lac în puțuri, Cazi, deștept, într-una. Calci jalea pe coadă Și, normal, te mușcă. Nu te dai pe brazdă, Dar o dai pe dușcă. Chiar cu mâța-n traistă, L-ai găsit, și-i bine. Că l-ai prins, te lauzi, Doar că el te ține.