”Cărând” dreptate

-creier ”boțit”-

Ieri, m-am supărat pe Jimmy, Cea potaie-nfumurată, Ce se crede, cu stăpânul, Mai ceva ca ”laolaltă”. Când i-am dat un os să-l roadă, M-a privit cam circumspect: -Pune și tu-un boț de carne, Dacă vrei ”să-ți dau respect”! Osul ăsta, ”lustruitul”, L-ai găsit, căci ești isteț, Unde l-am pitit eu bine, Pe-undeva, pe la coteț. -Ia-n auzi vorbă la tine! I-am răspuns aproape calm. Pentru-așa nerușinare, Astăzi capeți… vot-de-blam. Asta-nseamnă că, la cină, Te-ai cam lins, finuț, pe bot. Rabdă, dacă ai ”credința” Că tu știi, ca prostul, tot. -Vai! O, vai! Ce nepăsare Pentru-aproapele fidel! Că mă lași lihnit de foame, Nu ți-e jenă-așa, nițel? Ce-or să zică-atunci ”cățeii” Ce, pe om, îl lingușesc? Le vei da dreptate-n faptul C-adevăru-l ”mătrășesc”? -Vrei să zici că, și umanii, Mint de-ngheață apele, Dar că tu ,”cărând” dreptate, Ai dureri cu spatele?… Nu te mai hlizi, văd bine Că ai capul drept samar! Car-o minte ”odihnită”, Ce gândește-ncet, și rar. -Mă jignești cum știi mai bine; Ai și pâine, și cuțit. Dar în fond, am tot ca tine, Nemâncat, creier ”boțit”…