Cort de vise

Pe Steaua Nordului, un cort de vise, Pictate-n Libertate mi-am întins. Și l-am legat de stele-ncinse, Cu dorul și regretul de învins. Din punctul gol, al Haosului tandru, Priveam un glob, ce-n tină se zbătea, Și prins în caruselul de lumină, Azurul pur, cu grijă și-l rotea. În jurul astrului de foc, el viața, În lanț de gravitație-și târa, Dar, ca o mamă iubitoare-n spate, O pruncă, cam ”lunatică”, căra. O clipă i-am dorit ”întemnițarea”, Ca locului să stea și, doar al meu, Să fie-n Veșnicia trecătoare, Dar m-am trezit, uitat de ”Zeu”.