Custodie-n fier

-”loc smerit”-

Dimineți închise, toate. Zile îmbâcsite-n toți. Prizonieri ai vieții-noapte, ”Candizi” criminali și hoți. Camera, cu șaișpe paturi, Pare strâmtă-n ”loc smerit”. Nimeni nu mai face nazuri; Poate doar vre-un aiurit. ”Fauna”-i îmbelșugată Și-n năravuri și-n idei. Unii sunt ”hârșiți” în luptă, Alții doar mici ”sub-plebei”. Trupuri ”alungite”-n mila Celor ce-i hrănesc ”discret”, Fețe scofâlcite-n sila Ce se naște din, concret. Totu-n ”jururi” sugerează ”Foamea”-n sensuri câte vreți. ”Custodia-n fier” creează Clar, rugină-n multe vieți. ”Educație”-i cuvântul Folosit ca mască doar. Suflă prin hârtii doar vântul, Lăsând urme-n vieți, arar. În principiu, Libertatea, E ”permisă” parțial. Asta când naivitatea ”Pupă” stilul marțial. Poți să stai… când ți se spune; Să vorbești…când taci, normal. Doar în gând, poți face glume, Dar să râzi, nu-i, cert, formal. Zâmbetele-s prohibite; Cam în sens de interzis. Pe sub mână-s cam hlizite, Căci au geamătul ”pre zis”. Numai ochii-s plini de viață; Și sătui, de ce văd ei. Cântă unu-n ”ghers” de cață, De, și ”câmpii”, vrei să-i iei. Numai Timpul prisosește, Prea lungit de ore seci. ”Ce n-omoară întărește”… Poate poate, dar nu-n ”beci”…