De-ale gustului

-cugetări amărui-

La înfrângere-i amar, Și, la bine, mult prea rar, Fericirea-i acadea, Despărțirea iarbă rea, Iar tristețea, nu știu cum, Are iz de acru fum, Amăgirea-i cu aromă De ce vrei, căci nu-i cu normă, Lingușirea-n gura ei, Toacă-ntruna tot ce vrei, Iar trădarea, pentru miere, În amestec e, cu fiere. Mila are-un gust pios, Și chiar e ceva duios, Iar cu ura-n colbul minții, Răzbunare-o simți cu dinții, Ca disprețu-n scârba limbii, Cînd, drepți, vor să pară strâmbii. Remușcarea parcă ”arde”, Ca tăișuri de reci barde, Mulțumirea-i orice vrei Să mănânci, să ”tragi”, să bei, Iar iubirea… Ia nu știu, Cât mai zace-n omul viu.

Urile, eu nu le ”gust”, Prefer dragostea, ca must, Care fierbe, când vrea el, De mă face leu, din miel, Într-o pasiune vin, Cu plăcerea-n dulce chin.