Despre dragoste

Rândurile fug, se joacă, Și se zbenguie mereu. O idee se înneacă; Lacul neputinței-i greu. Despre dragostea de semeni… Ce corvoadă, n-o găsesc. Unii râd: „Vise deșarte. Banu-i ochiul ce-l iubesc”. M-am gândit apoi, mai bine De iubite să mă iau. Le-am găsit cam „vinovate”; Mai mult iau, decât ne dau. Poate,-am cugetat vremelnic, Cea de patrie și neam… N-am prea regăsit-o astăzi; Îmi zâmbea-n muzeu, prin geam. Mai rămâne cea de mamă, Căci, cea din copii… m-abțin. Sfântă e, chiar când așteaptă, Lăcrimând, un gest… puțin.