Dimineața de Crăciun

E Crăciun… de-afară se aud… doar voci, clinchet… de talangă și… muget de vaci.

Iarna e în scripte; afară-i frumos. Tolănit, alene, Toto roade-un os. Ciorile, haotic, își spun păsu-n cor. ”Mierlul” și-o consoartă, fluieră… a dor. Guguștiucul pleacă pe la una-n sat. Coțo-fana face, aluzii, la pat. Satul se animă; babe cârcotesc. La bufet e coadă; vorbesc ”pitoresc” Mai ”măreți” cu-o iarnă, și câteva luni, doi puști comentează, crezând în minuni: -Unde e zăpada? -Moșul unde e? -Unde sunt și renii? -Ăsta face ”Beee!” -Oare-i chiar Crăciunul? -Mamaie mi-a spus… -Paște-o fi, că-i vară… -Poate mai spre-apus… A trecut Crăciunul, Cu ”splen-doare-a” lui. Dor mi-e de-”obiceiuri”… Sfinte-s puse-n ”cui”.