E legea firii dreaptă?

-E timpul să plecăm! -Mai stai puțin… o clipă! -Ce viață îndurăm… -Mai am nițel… o sapă.

Pe câmpul ce se pierde În orizont ”bățos”, Doi oameni scurmă țărna… Și-un câine… pentr-un os. Sărmani sunt, ”prinși” de Soarta Ce-i ”leagă” de pământ, Cu fire nevăzute, Pierdute de un Sfânt. E legea firii dreaptă, Sau, undeva, s-a rupt Poteca de Lumină, Când lapte crud au supt? Născuți numai cu vina Că nu au fost ”creați”, Sunt aruncați la spate, Ca bieți umani ”stricați”? E mută întrebarea… Doar gândul îndrăznește Să o șoptească-n vaiet… Ce vreți? Îcă trăiește.