Iubire necondiționată

-florile mele- -simplitate-n frumusețe-

Împăcate, între ele, florile își dau binețe, într-o dimineață rece, tardivă, de septembrie. Este ziua mea de naștere și, ele, înfumuratele și frumoasele, au renunțat la ostilități, pentru o zi de pace. Spinii înțepăturilor au cedat locul feeriei nemuritoarelor culori de vis. Îmi urează, în lipsă, tot ce mi-aș dori eu, alături de ele, cuvinte terminate în -tate, inclusiv sănătate. Sunt puțin triste, lipsite de alintările și mângâierile răsfățului șăgalnic cotidian, dar îmbobocesc și înfloresc în dragoste reciprocă, profundă, necondiționată… și vor pieri… la fel de iubite. Duc și dorul cuvintelor, nerostite, de iubire nemărginită, valabilă doar pentru ele, nu și pentru ”urâtele” din grădina vecină, care, în lipsă de ceva mai bun, la ele acasă, trag cu urechea, invidioase, ca oamenii, dar nu rele, ci, cum să spun… simple-nfrumusețe.