”Mai cu viață”

La o margine de sat, Într-un colț de țară, La o limită de Timp, Cu totul ”afară”. Într-un spațiu de nimic, Doar casa și-o curte, Doi sărmani au fost ”iertați”… Li s-u dat vieți scurte. Scoși din regnul de umani, Prin drepturi fictive, S-au hrănit doar cu nevoi Și răbdări nocive. Au trăit cu moartea-n față, Deseori, tânjind la ea, Clar siliți, ca ”mai cu viață”, Geamătul ca să și-l dea.