Multiclipa

Ieri tăceam, strivit de Viață; Astăzi tac, fără motiv. În tăcerea resemnată, Numai ceasul e activ. Gândul sec, tot simte Clipa; Bate, ca nebuna-n el Și îi cere, ne simțita, Să o ”facă” într-un fel. Nu am priceput prea bine: El, cu mine, sau cu ea? De s-ar înmulții nebuna, mi-ar face viața mai grea. E de-ajuns că una-ntr-una, Clopotul îmi bate-n cap De-ar fi Multiclipă una, N-aș avea cum să mai scap. Clipa trece, Clipa vine, Dar e-aceeași, nu știu cum; Ea se ”dă” cam vâlvătaie, Dar, la mine-i numai fum. Când se-nfoaie, nesătulă, Și, în ciuda-mi se lungește, O tratez cu ”sictireală” Și se supără, firește. -Bineeee! Susură veninul Dintr-o Clipă rea și rece. M-așteptam să-și ”ia piciotul La spinare” și să plece. Ți-ai găsit, ea, ”iubitoare”, Cum s-a exprimat duios, Și-a întins timpul în mine, Cu un zâmbet strâmb, ”tăios”. -Am greșit! Îți cer iertare! Îți promit, n-o s-o mai fac! Ia-mi în tine suferința Și îți jur că o să tac! Se ruga de mine, proasta, Că altfel nu pot să-i spun, Și mă alinta perfidă: -Vai micuțul meu nebun!… Am simțit plăcerea crudă Cum mă-nvăluie în ea, Ca o patimă haină, Ce îți face viața grea. Am cedat la ea, vezi bine; Lecție, că nu sunt rău, Și acum mă simt ”ca dracu”; Sincer, pe cuvântul tău.