Nostalgica-nserare

-să fi-

Pașii mă conduc spre lac. Soarele-a apus; Pe-un fundal sonor de ”oac!”, În lume s-a dus. Orizontul l-a ascuns Sub un voal discret; Resemnat, și-a tot cedat, Bruma de concret. Nori zănateci, alburii, Mici căluți de zi, Saltă-n hamuri aurii, Sub un vânt de ”Dii!” Pe tăpșanul de azur, Au păscut lejeri, Dar acum îi cam gonesc, Cenușii străjeri. Frigul nopții îi ridică Și forță le dă, Dintr-un necuprins, în care, Toată viața stă. Imobil, percep neantul Cu-n fior… de viu. Măreție-i doar prezentul… Și-i de-ajuns… ”să fiu”.