George RogozPoezie și proză

Umbră de zi

Sexumane/i

De bărbați numai de bine; Lesbos e doar insulă, unde viața ”înflorește” și fără ”particulă”. Cea-ce-i bine ”înzestrată”, se întinde-n dorul ei, cu oricare, care-i place, fără prea mulți dumnezei. În plăcerea ei, bărbatul, sigur nu l-a depășit, tot ”intrând” în sentimente; doar, cu stângul, a pășit. Vraiștea, ca la ea acasă, și-a făcut de cap ”duios”, peste tot, pe unde poate, și prin față, și prin dos. Sexul, ce nu e doar ”joacă”, și-a pierdut din ”sensul” lui. Cu regrete ”diluate”, multe ”ele”-l pun în cui. Câte una, sufletește, suferă de-Adam-ul ”Lui”. O iubire ”încolțește”; unde dracului s-o pui?… Poftele, cert nesătule, azi înghit aproape tot; doar de pui pământ pe ele, poți să-nchizi avidul bot.