Senzualul tot

-pe baltă-

Timpul, cam anemic se târa agale. Cucul, singuratic, ”cucăia” pe vale. Își chema consoarta, iar, și iar, plecată; N-o credea, ca satul, pupăză ”stricată”.

Lacul, flușturatic, se zbătea în undă, Salcia pletoasă, încercând s-o tundă. O făcuse-odată după ploi în ”valuri”: Crescuse aiurea, rupând și din maluri.

Trestii-nalte, fine, ”fragede”, ca fire, Fremătau, ”atinse”, de Vântul ”subțire”. Mângâiate tandru, se-unduiau ”turcește”, Gândindu-se poate… nu la sex, firește.

O Răchită suplă, mult mai ”aptă”-n toate, Le dădea cu tifla, și-n vorbe, și-n fapte. Se-arcuiau, prea/ne/bune, ca, de, lumea nouă, Căci erau pe baltă… Ce vă pasă vouă!

Gâfâind de truda, de a sta degeaba, O Broscuță ”fină”, se-ntrecea cu graba. O surată-”ncinsă”, la minte, și trup, O-ndemna, să vină, la un dans în grup.

Pe tăcerea surdă, liniștea se-”ntinde”; Senzualitatea, ”simplul tot” cuprinde.