Umbră de zbor

-puiul de tornadă-

Pe apa-nădușită De zilele toride, Stinghere valuri saltă, Prostuțe și frigide. Un vânticel, cu jenă, Le mângâie un pic; Plăpând e, ca și ele, Dar îndrăzneț, de mic. Fuiorul prinde viață, De aer răsucit; Tornada-i o copilă Pe lacul răvășit. Vârtejul nu-i prea mare; Doar valuri răscolește. Spre ceru-nchis se-nalță, Și înspre larg pornește. Haotică e urma Pășitului pe lac. De spaimă și stupoare, Se-aud stridente ”Oac!” În unduiri feline, Cu vântul autor, Se ”stinge”-n depărtare, Ca umbra unui zbor. Pe mal, scornesc povestea Cu zmeul ce-a răpit Frumoasa Cosânzeană, Din lacul meu iubit. Privesc, lung, depărtarea Ce se disipă-n Cer. Un gând pleacă aiurea, Cu amintiri de ”fier”. E-o veche ”întâmplare”, Ce drumu-n ”larg” mi-a dat. Mi-e dragă ”-ndepărtarea” Din margine de sat.