Umbră de suflet

Umbră de suflet, versul se frânge. Flacăra faptei, pală, se stinge.

Urma trăirii e pată pe vis. Freamătă-n doruri, destinul proscris.

Locul în lume, în ”cuie”-i bătut. Crucea de soartă, e mersul ”stătut”.

Mintea tot scurmă, ideea de mers. Inima geme, în vaietul ”șters”.

Ochii scrutează neantul de ger. Stele de aur, au raze de fier.

Glasul așterne fuiorul de vânt. Bocetul simplu, e ultimul cânt.

Plânge simțirea în jerbe de flori. Noaptea se lasă, eternă, în zori.

Piesa-i jucată, decoruri se strâng. Gong e doar Timpul, ca dangăt prelung.

Cerul își șterge lumina-n culori. Viața își pierde doar sensu-n ”valori”.