Tu femeie orișicare

-melodie-

Draga mea, tu, orișicare, Ce femeie te numești, Și ai chipul ca o floare, Te aștept… să mă iubești! Nu te-ador numai platonic; Să te simt în mine vreau, Și s-aud al gurii vaiet, Când, cu tine, totul dau! Să nu gemi numai de formă, Ci de calde, dulci simțiri, Când te pierzi în neființa Arzătoarelor trăiri! Trupul să-ți zvâcnească-n taina Mângâierilor ”adânci”, Ce te fac să simți fiorul Valurilor sparte-n stânci. Al toridelor dorințe, Tu să fii perpetuu sol, Când, în pătimașe fapte, Noi ne pierdem, goi, în gol! Singuri, în totalitatea Necuprinsului finit, Să ne-ntindem spre excese, Tu femeie, eu iubit! În extaze neștiute De mici muritori de rând, Să-ncrustăm eterne clipe Și în suflet, și în gând! E final și tu, oricare, Vei decide: stai, sau pleci! Cerga timpului, străin-o, Va umbri nopțile-mi reci. Orișicum, o orișicare, Oareșicând mă va iubi, Pentru-o oră… sau o seară, Pentru-o noapte… chiar și-o zi.