Alex și Vlăduț

-încearcă…-

Încearcă, în viață să crezi, Copile cu ochi de ”frunziș”, Și ia ce-i frumos și nu trist, Găsind, la părinți, ”ascunziș”! Zâmbește la flori și la ”fețe”, Cu sufletul plin de candoare, Dar vezi, că-s cu spini, sau sunt rele, Deci ia, ce e bun, și nu ”doare”! Evită, când viața-ți permite, ”Reci” oameni, în suflete goi, Și râzi de cei ”strâmbi” în simțire, Cu viața trăită-n noroi! Nu râde de lumea-”ncruntată” , Născută mai-ieri, ca și tine, Și-ajut-o să-accepte Lumina, În noaptea ce-n brațe o ține! De simți amintirea cum scurmă, Durerea în suflet plăpând, Cu mintea de rău liberată, Pe mama sfințește-o în gând! Vei da și în mrejele sorții, De ceața de tineri din jur, Dar ține doar drumul cu soare, Și-ncearcă, și fii, cât mai pur! În brațele gliei străbune, Ca fiu de Pământ renăscut, Iubește ce-i verde în viață, Cinstind, prin străbuni, și-un trecut!