Crăciun

Prea mulți oameni mor cu zile. E Crăciunul trist din fire? Bunii pier, răii trăiesc… Văd, aud și-mi amintesc. Rude și părinți iubiți S-au tot dus… și, sper, la sfinți, Dar, oricum, în locul lor, Pe Pământ e locul gol. Nimeni și nicicând, nu poate Locul lor să-l ia în fapte. Să te mângâie ca mama, Sau s-alunge tata teama. E Crăciun și, în cântare, În colinde-ncântătoare, Totul e iubire pură… Oare-n inimi?… doar din gură? Dar va trece ziua sfântă. Dragi umani s-or lua la trântă, Pentr-un post sau pentr-un ban, Pentr-un gard, sau poate-un lan. Și-or smulge din munți pâraie, Ca s-arunce-n ele zoaie, Și-or face în codru loc, De cuptoare pentru foc. Dar, oricum Crăciunul este. Ca simbol și ca poveste. Clipa-n care omenire Face pace cu Vecia.