Bătrâna

E prea multă jale-n sat Și prea multă disperare, Cei bătrâni se sting uitați, Părăsiți sub soare. În copii au investit, Ani de suferință, I-au iubit și i-au iertat, Cu îngăduință. Multe zile n-au mâncat, Ca să îi hrănească, I-au lăsat să zburde-n colb, Liberi să trăiască. Ieri copiii au crescut. Azi le pier bătrânii, Mâine scapă de părinți. Dar iubesc… străinii.

În cocioaba de paiantă, De ai ei iar alungată, Se sfârșește-n rugăciune, O bătrână-n prag de soartă. Nu i-a blestemat că n-are De trei zile-un strop de apă, De mâncare nici că-i vorba, Când e cu-n picior în groapă. Rău îi pare că nu poate Să îi ierte-acum când moare, Nu se mișcă și nu are Nici un cap… de lumânare.