Mica Lumânare

Îți doresc copile, Când citești vechi file, Să nu uiți, prin mine, Gustul cald de pâine.

Vine-o zi în care Vezi, cu întristare, Mica lumânare, Cum se stinge, moare.

E de pe mormântul Ce-l sfâșie vântul, Ce, un simplu scâncet, Îl transformă-n bocet.

Mica lumânare Suferă, c-o doare, Să vadă, pierită, Ruda risipită.

Lângă ea, un câine, Cu-o coajă de pâine, Fără nici o sapă, I-o-ntinde și-o-ngroapă.

Nu mai pot a scrie. Lacrima învie. De ți-e dor de mine, Voi fi mâine-n tine. Mica Lumânare, Plină de-ndurare, Pâlpâie-n ”apus”, Pentr-un suflet dus.

În ultimă șoaptă, Într-o limbă moartă, Ruga își înalță, Pentru a ta viață. (Pt. Alex și Tibi, tatăl lui) 11.11.2014