Clepsidre

Merg clepsidrele, în rând, Pe-o potecă sumbră, Cu nisipul arzător Și fără de umbră. Calea-o ia în lateral Rău, și nu-ntr-o doară. Pierd clepsidrele nisip; Nu e prima oară. Goale, unele-și găsesc Locuri de odihnă, Și se scurg încet, încet, În eterna tină. Altele, din drum se-abat, Singure-ntr-o parte, Lăsând loc pentru ceva, Ce viață împarte. Rugile s-au stins de mult; Cerul e departe. Un hățiș de fapte-n timp, De el le desparte. Vin, din urmă, ceasuri noi; Râd de ele,-s sparte. Ignorând pământ și cer, Se grăbesc… spre moarte.