De-ar ”bate” vântul

Vântu și-a ieșit din pepeni, Mai nervos ca orișicând. Cred c-o face din prostie, Nu că ar avea vre-un gând. Dac-ar vrea să șteargă lumea De prin zonă, sau din sat, Nu i-ar trebui prea multe: Doar o raită, pe la mat. Cârciuma e de poveste, Doar în sens de vai de ea. Când o vezi te-apucă mila Și nevoia, iar, de-a bea. E-o găselniță cu schepsis. M-am crezut deștept; renunț. ”Pierdut sorcovă, cu minte”, Asta scriu mâine-n anunț. Cu impresia-ndoită, Revăd traiul răvășit. Că și-l duc, la birt, cu veacul, E-o minciună, ne greșit. De decenii? Da, mai merge. Nu chiar toți, că-s tineri mulți. Când îți pomenesc strămoșii, Te uimesc, cât sunt de culți. Revenind la vânt, el bate, Sincer, fără socoteală. De-ar avea și-o bâtă-două, Am cădea la învoială…