Despre ea

De Iubire, ce să spun… E, și nu e, bună; Te-ncălzește, dar pe jar, Poate să te pună. Într-un nobil simțământ, Zburdă fericirea; Cât o ține, căci, apoi, Îți blestemi menirea. Copleșit de ea, visezi, Veșnic că va ține, Fără ca să înțelegi, Măcar, ce-i cu tine. Ești o undă, ești un foc, În eterna clipă, Și nu-ți pasă că, în jur, Viața, crudă, țipă. Nimeni nu-ți ajunge-n gând, Cu idei decente, Și primești, orice reproș, Ca vorbe demente. Unii zic că-i pasiune… Ca și pescuitul? Patimă-i? Cam cum ar fi, Pentru-obezi, mâncatul? De glumesc, o fac rânjind, Cu gustul de miere, Ce se pierde-ncet, încet, În amar de fiere.