Dreptatea

Mi-a cerut, ieri, un sătean, Să îi dau ”dreptate”. Se certa cu vecin, Un ”ales de frunte”. Mă gândeam la sensul larg, De ”ea”, pentru toți. El o-nghesuia, îngust: ”Ea”, doar pentru ”hoți”. L-am privit cam încurcat: -O vrei pentru tine? -Da normal! s-a bucurat. -Doar să o poți ”ține”. Liniștit, i-am explicat Mult mai mult se pare… Azi, alesul și-a luat, ”Șaua” la spinare. Că vroia, lor să le-o dea, Pentru-o oră-două, Ca să intre, sub o șa, Demni în viața nouă. -Vezi? am spus într-un final, Dreptatea învinge Când nu ai nimic de-ascuns… -Da, dar viața-mi plânge. -Mi-ai cerut, și uite-acum, Chiar îți dau dreptate. -Preferam un alt răspuns… -Că îi doare-n ”coate”?