Final... de pagină

Lasă-mă să stau, lângă lac, pe seară. Dorurile vieții, în apus să moară. Liniștea eternă, să-mi fie alin. Cerul să se piardă, în azurul fin. Cântecul de viață, unda să-l șoptească. Cel ce moare-n geamăt, în Rai să trăiască. Dă-mi doar nemurirea clipelor ce trec. E de-ajuns vecia orei ce-o petrec. Noaptea mai amân-o! Nu prea mult. Puțin. Că mai am, în cupă, lapte cu venin. Nu o beau pe toată. Le mai las din ea. Viața e ca Moartea: bună, sau mai rea. Să nu-și piardă vremea, să mai stea cu mine! Undeva, aiurea, sunt pahare pline. Eu îi las acuma… Pagina… s-a ”stins”. Mai am loc de-o șoaptă… Fulg de nea… prelins.