Incorecta

Dă-mi puterea Doamne, Să mai rabd puțin, Cât mai am din viață, Dar mai ia-i din chin. Știu că vremea vine, Să plătim mereu, La multe scadențe, Chiar de ne e greu. Una câte una, Rude dragi se duc. În copacul vieții, Singur, cânt-un cuc. Ne e scris, de soartă, Să plecăm plângând, Dar de ce, copiii, Nu respect-un rând? De ce, Incorecta, Ca o rea paiață, Îi ia la-ntâmplare, Și îi bagă-n față? N-avem și noi dreptul Să murim decent, Cu cei dragi alături, Ne-născuți recent?…