Iubire

Cât aș vrea, să-ți spun, Iubire -Iartă-mă, nu mă uita! Să te știu că ești în mine, Chiar când mulți mă vor trăda. Nu contează ce fac alții. Sincer, eu vreau să-i iubesc, Pe cei dragi, sau și pe restul, Ce, în umbra Lui, trăiesc. Ca și El, cu îndurare, Vreau doar bine să ofer Și, cu milă și durere, Să le-arăt drumul spre Cer. Dragostea neântinată, Dacă tu mi-o lași acum, Voi găsi jaloane-n oameni, Să separ, Calea, de drum. Împreună, ca și frații, Să-mpărțim pâinea la toți, Și să nu bocim averea, Rătăcită pe la hoți. Să primim, ca dar, Cuvântul, Și în suflet și în gând, Iar în inima aprinsă, Duhul Sfânt să sufle bland. -Cer prea mult? Mă iartă Tată! Le-am avut? Noi le-am uitat? Sunt în noi? În orișicine? Omului, Tu, tot Te-ai ”dat”?