Jalea iubită

Pe Pământ Jalea suspină… Nu mă credeți? Nu-i nimic. Suferea și ea, sărmana, Chiar iubită doar un pic. ”Cine să iubească Jalea?” Vă-ntrebați, pe drept, isteți. Eu plângeam la melodia Ce-o ”jeleau” doi oameni beți. ”A venit la mine mama…” Lacrimi tremurau în glas. ”Din sătucul de departe…” Se vărsa paharul ras. Gurile șopteau cuvinte, Chiar uitând că au ce bea. Jalea-și revenise bine; Se lipea de soarta mea. Din păcate, n-am respins-o; Ea, la piept s-a cuibărit. Mi-a pătruns în suflet cântul; Ea, tiptil, l-a urmărit. Stau acum cu ea în mine, Și-o iubesc… Mi-a arătat Câte sentimente ”calde”, Neglijate, le-am uitat…