La Crucea Pământului

În bătaia Vântului, Și în goana Timpului, Cade cântul Cucului, La Crucea Pământului. În penumbra Zborului, Pe sub raza Soarelui, Și-n plânsetul Norului, Piere șoapta Dorului. În răceala Visului, Și povara Cuiului, Geme glasul Mielului, Fiul Lui, al Totului. Drept, în dreapta Tatălui, Păstrător al Binelui, Vede plaga Răului, Pe fața Umanului. Rob umil al Banului, Și fidel Păcatului, Sapă groapa Pruncului, Cu veninul Laptelui. Rădăcina Pomului, Ca și cea a Grâului, Suge seva Mortului, Oferind-o Viului. În finalul ”Eu”-lui, Fără voia Cerului, Bate ceasul Timpului, La Crucea Pământului.