Masochiști suntem

Nu îmi cereți să vă mint! Nu știu adevărul. Orice-aș spune-ar fi incert. Eu nu sunt poporul. El a fost prea mult supus Probei de credință: ”Ori crezi tot ce spunem noi, Ori, să vezi căință!” Căci, în lumea ”buchisită” Tot cu legi ”ușoare”, Infestat cu minciunele, Adevărul moare. Și atunci, de ce, aiurea, Noi umblăm după ”corect”? Chiar ne place suferința? Masochiști suntem, pe drept. De-n minciună ne-am complace Conștiințele naive, Am fi răsplătiți cu lauri Și, de ce nu, și cu dive. Fără ele, cert, umanul, Ar fi candid animal, Cum, de fapt, și drept, el este, Doar că-i numit ”om”, formal. Deci, morala-ar fi cam asta: Tot ce-i bun e incorect. Și, de ea, îi doare-n cot uri, Ca să nu zic, chiar di rect.