Mame

Se nasc copii, din gândul pur Al mamei ”otrăvite” De traiul crud, șI stors de sens, Din timpuri ”îngrădite”. Fac totul pentr-un zâmbet cald Și-un gângurit vremelnic, Ce umple clipele de chin, Uitând de-un lung pomelnic. Nu se gândesc la ce nu au, Și nici la prețul pieții, Ci doar la dreptul de a da, O altă șansă vieții. Recunoștința mea, pe veci, N-o ”car”, ca ”datorie”, Ci ca onoare, simplă-n fapt, Simbol de omenie. Respect ar trebui, mereu, Să le-arătăm, la toate, Dar ce păcat, la mulți copii, Ea-i ”greutate”-n spate…