Pentr-un blid

-ironi oare-

”Vorbește frumos!” I-am spus, ieri, potăii, Ce, cam mârâia, În contra ideii. Despre ce vorbeam? Despre Libertate; Îi spuneam că, el, Joc, de ea, își bate. -Umblii ca năuc, Fără lanț, sau zgardă, Și ești singur cuc, Cu ”soața” în stradă! -Vrei să spui acum Că doar ea îți ”leagă”, De curtea-cămin, Libertatea dragă? -Le pricepi pe dos; Ai minte de câine. Te târăști prin sat, Pentr-un colț de ”bine”. -Sunt de-acord aici; Mă-njosesc, știu bine, Dar, la masă, stau, Doar cu cei ca mine. -Ce insinuezi? Eu n-am semeni-câine. Ia vezi, c-o s-o vezi, Că mai e și-un mâine! Îl credeam cam prost, Dar mi-a dat dreptate. -Faceți și voi sluj, Pentr-un blid cu lapte…