Și pomii plâng, nu-i așa?

Rășina-ncet plânge, pe trunchiul ciuntit. Un om, să-l doboare, puțin s-a spetit.

În barda din mână, c-un suflet mișel, a pus, ignind tare, un crez… Pentru El?

A zis, cu obidă: ”Dar ăsta-i prea gol. Îl car cam degeaba; Nu iau nici un pol”.

I-a dat cu piciorul, Luând-o din loc. Câți brazi va mai ”pune”, Crăciunul pe foc?…