Timp tăcut

Ne-am născut, ca Viață, Într-un Timp-nicicând. Ne-am schimbat la față, Țipând, sau tăcând. I-am dat și un nume; Nu era nimic. Acum ne domină, Când trăim un pic. L-am închis în ore Și-n rigori de fier. Trece și nu-i pasă; Clipe-n urmă pier. Nu stim cum arată; Nici din ce-i făcut. Aceptăm să moară, Totu-n Timp trecut. Oare el e Domnul, Sau Cuvântul Lui? Cine-a fost Întâiul, Sau, Egali, îi pui?…