Timpul

Drumul neted s-a sfârșit; Gropile azi legea fac. Și progresu-i ”aburit”; Avansează-n pas de rac. Totu-n jur pare boțit; Ca după o nuntă. Timpu-i scofâlcit și el; Se ține de burtă. N-a mâncat și n-a băut; Nici n-a fost pe-acolo. Că a chefuit, e drept; A făcut-o solo. N-are soață, căci nu vrea; Ce, din scurt să-l țină? Nici iubită, că-i cam prost; Sincer, n-are mină. Deci, e singur-singurel; Căci doar n-are semeni, Mișuna printre nebuni; Unii zic că-s oameni. Îi îmbătrânea de mici; Știți, stricau prea multe. Îi lăsa să zacă-n veci; Îndopați cu culte. Se rugau la Dumnezei; Angajați cu norma. Tot negau ce nu vedeau; Asta era, karma. Îi plăceau și lui câțiva; Cei umflați de bere. Ei trăiau în legea lor; Fără Timp a cere.